Entertainment

Charlie Sheen, despre filmările la Platoon: „Urlam să vină medicii!”


Platoon, o curajoasă și emoționantă privire aruncată asupra vieților soldaților unui pluton american, în timp ce patrulează, lupta și mor în junglele Vietnamului, văzută din perspectiva unui tânăr recrut, este inspirat din experiența reală a regizorului Oliver Stone din Vietnam. Platoon este, poate, cel mai sincer film de război din istorie. Platoon evită să țină predici și oferă – în schimb – o vedere asupra războiului la persoana întâi.

Filmul Platoon este organizat ca o coborâre dantescă în iad, pe urmele unui tânăr soldat, Chris Taylor (Charlie Sheen), care pătrunde tot mai adânc în spaima oarbă a războiului. Chris, ca și Stone însuși, este un student care a renunțat la facultate, provenit dintr-o familie înstărită, care devine voluntar în războiul din Vietnam din patriotism și dintr-o vagă dorință de a-și dovedi bărbăția. Se așteaptă să ajungă într-un film de război cu soldați victorioși: în loc de asta, ajunge în mijlocul unui coșmar.

Într-un interviu realizat cu publicața The Guardian la sfârțitul acestui an, Charlie Sheen a dezvăluit avatarurile filmării producției Platoon, probabil cel mai bun film de război al tuturor timpurilor. Charlie Sheen a jucat rolul lui Chris Taylor.

„Oliver (regizorul  n.red.) ne-a lăsat în junglă și ne-a pus să facem instrucție militară grea. A fost o nebunie. Se purtau cu tine după gradul militar. Pentru că Willem și Tom Berenger erau sergenți deci funcție de comandă, iar eu eram „nou-venitul”. Era de parcă trebuia ca eu să spăl wc-uri, ceea ce chiar am făcut în film.

Credeam că în prima seară, după ce ajungem la hotel, o să ieșim în oraș, dar la apus nu a apărut niciun autobuz care să ne ducă acolo. M-am uitat la Johnny Depp și Forest Whitaker și le-am zis: ‘Cred că o să înnoptăm aici’. A fost un șoc, dar altfel nu surprindeam realitatea vieții de soldat. Acolo s-au legat prietenii care încă mai există. Împreună, am supraviețuit.

Sloganul „Inocenţa este prima victimă a războiului” a fost folosit în promovarea filmului, devenind apoi o parte din cultura populară…

Toți eram obosiți și nervoși. La un moment dat, am găsit o plantație de cocotieri, iar Forest, cumva, a luat o nucă de cocos. Încă îl văd, încercând să o spargă cu maceta. Înainte să îl avertizez, își înfige maceta drept în degetul mare. Și-l bagă în gură și văd cum îi curge sânge. A fost un moment în care am strigat ‘medic!’ – și încă eram în tabăra de instrucție.

Atunci când am încheiat filmările, la Manila (capitala Filipinelor – n.red.) se pregătea o lovitură de stat, iar Oliver îl lua pe directorul de imagine cu camera de filmat după el, o nebunie. Când ne-am urcat în avion, am înțeles prin ce am trecut, și ce am lăsat în urmă. Am început să plâng pentru că eram fericit că sunt viu.

Veteranii mi-au mulțumit pentru că, în sfârșit, am spus povestea lor. Mi-au spus-o cu lacrimi în ochi. Aceasta a fost viața lor.

Instrucția în sine nu mi s-a părut grea fizic, însă a fost greu cititul hărților, manevrarea armelor și viața în jungla asta etajată, la dracu în praznic. Mâncam din pachete MRE – Meals Ready to Eat, și nimeni nu putea defeca.

Willem a băut apă din râul în care se descompunea un cadavru, și a fost evacuat medical. Tom Berenger s-a înțepat cu un cuțit în picior. Totul era groaznic de real. Erau șerpi. Cu două săptămâni înainte, alergam prin West Village din New York cu cafea, covrigei și vorbeam despre Hamlet, iar acum eram în mijlocul junglei, printre vipere de bambus. Lui Oliver i-a plăcut, desigur.

Aproape am căzut dintr-un elicopter, era la aproape 300 m înălțime. Timp de trei săptămâni, ne antrenasem ca, sub nicio formă, să nu lași arma – așa că atunci când elicopterul a virat, era să cad pentru că îmi țineam arma. Francesco Quinn, care a jucat rolul lui Rhah, m-a ținut de rucsac și asta m-a salvat. Am avut o discuție dură cu Oliver după asta”…



Source link

Leave a Reply

Your email address will not be published.